Constructia cladirii
La începutul secolului XX, vechiul local al Gimnaziului Evanghelic din centrul orasului nu a mai corespuns ca spatiu cerintelor de atunci, ceea ce a dus la ideea construirii unei noi cladiri. Acest local a fost vândut statului, de catre Parohia Evanghelica, la 7 octombrie 1900, cu suma de 120.000 de coroane. Dupa mai multe variante, s-a hotarât cumpararea unui teren pentru noua constructie, pe fosta strada a Macelarilor (azi Bulevardul Republicii).
Acest teren, în întregimea lui, a avut forma unui dreptunghi, cu un front la strada de 192 m, înspre vechiul târg de vite de 209 m si lungimea de 230 m.Directorul de atunci al gimnaziului, Georg Fischer, a apelat la donatii pentru începerea constructiei, în primul rând de la elevi si profesori.
În 1901 suma adunata a fost de 44.237 coroane. Dorinta de emancipare prin educatie scolara a fost atât de mare în zona, încât implicarea la constructia noului gimnaziu a cuprins si alte etnii decât cea germana.
Pentru exemplificare dam câteva nume: Paul Besuan - constructor, Maria Buhatel - pensionara, Ioan Dan - medic, Nicolae Hanganut - medic la Prundul Bârgaului, Mihai Mihailas - jurist, Leon Scridon - jurist, Daniel Serafim - brutar, Gavril Tripon – avocat, viitor prefect al judetului si alti contribuabili care au înteles rolul scolii în formarea tinerilor.
În anul 1908 s-a format o comisie care trebuia sa supravegheze modul de executare a lucrarilor, formata din Georg Fischer, Iani Henrich, Rausen Strauch, Gottfried Simbriger si Karl Zsutz care, studiind proiectul, a hotarât introducerea încalzirii centrale proprii, acoperirea cu eternit în loc de tigla iar tavanele sa fie realizate din beton armat nu din lemn.
Imaginea alaturata :Liviu Rebreanu, portret de prof. Leon Titieni
Deoarece sumele adunate însumau numai 300.000 de coroane s-a renuntat la sala de gimnastica si la 8 aprilie 1908 au început lucrarile la fundatie, la 20 ianuarie 1909 s-a încheiat acoperisul din eternit iar la 3 iunie 1909 au început lucrarile la încalzirea centrala cu aburi, în antrepriza firmei “Becsky si Toth” din Budapesta.
În 1910 a început mobilarea cladirii de catre fabrica de mobilier scolar H. Uhlmann.
În toamna anului 1911 s-a dat în folosinta aceasta cladire. În numarul 42 al ziarului local din Bistrita se arata ca: „Dorinta ca ziua de dare în folosinta a noii cladiri, sa fie o zi festiva, s-a împlinit: a fost cu adevarat o zi festiva în adevaratul sens al cuvântului si de neuitat pentru toti cei care au participat.
Au fost prezenti printre altii, reprezentanti ai Gimnaziului Graniceresc Nasaud, ai Gimnaziului de Stat Dej, ai Gimnaziului Superior Sibiu ca si ai celor din Medias, Sighisoara si Reghin”.
Festivitatea a început dimineata si s-a încheiat la amiaza cu masa festiva, în sala Casei de Cultura din parc, la care au participat peste 300 de invitati.
Datele de mai sus întregesc imaginea unei perioade în care setea de emancipare prin scoala a adunat la un loc toti factorii si marile personalitati ale vremii, întru împlinirea unui vis care vine din 1863 o data cu înfiintarea Gimnaziului Graniceresc românesc Nasaud si continuând cu înfiintarea Scolii Normale Nasaud si a primului liceu românesc din Bistrita, toate în 1923, liceu care trecând prin mai multe restructurari a ajuns la ceea ce astazi exista sub denumirea de Colegiul National „Liviu Rebreanu” Bistrita.
